Noaptea din ajunul Sfantului Andrei este destinata unor obiceiuri care sa asigure protectie oamenilor, animalelor si gospodariilor, pe care taranii romani le-au pus sub obladuirea acestui sfant.

 

Ajunul Sfantului Andrei este considerat unul dintre acele momente in care bariera dintre vazut si nevazut se ridica.

 "Andreiu' cap de iarna" cum ii spun bucovinenii, permite interferenta planurilor malefice cu cele benefice, lucrurile importante din existenta oamenilor putand fi intoarse de la matca lor fireasca. Se crede ca in aceasta noapte "umbla strigoii" sa fure "mana vacilor", "mintile oamenilor" si "rodul livezilor".

Impotriva acestor primejdii, taranul roman foloseste usturoiul. In egala masura, casa, grajdul, cotetele, usile si ferestrele acestora sunt unse cu usturoi pisat, menit sa alunge patrunderea duhurilor rele la oameni si animale. In aceasta noapte se desfasoara cea mai importanta actiune: "pazitul usturoiului". Fete si flacai, vegheaza si petrec, tocmai pentru a inzestra usturoiul cu calitatile necesare indepartarii primejdiilor. De asemenea usturoiul va servi drept remediu terapeutic, va aduce petitori - purtat la brau.

Tot in aceasta noapte, pentru a testa rodnicia livezilor si campurilor se aduc crengute de visin in casa (care vor inflori pana la Craciun) sau se seamana boabe de grau in mici recipiente.

Fetele incearca semnele propriului destin: cauta chipul viitorului sot in forma pe care o ia plumbul sau cositorul topit si apoi brusc solidificat prin turnarea in apa; stau peste noapte in fata unei oglinzi, marginite de doua lumanari, pana ce zaresc chipul viitorului barbat; pun busuioc sub perna si apoi se culca, sperand sa-si viseze sotul.

 

Sursa:  www.crestinortodox.ro